Ziua Independentei – 140 de ani! Sarbatorim, in fiecare an, la 9 mai, Ziua Independentei, marcand astfel un moment de cotitura in istoria neamului romanesc. Insa… istoricii ne atrag atentia asupra denaturarilor impuse in perioada comunista, cu privire la acest moment din trecutul nostru glorios: nu la 9 mai ar trebui sa marcam Ziua Independentei, ci a doua zi, pe 10 mai. De ce?

„Foarte multă vreme, noi am fost învățați la școală că independența a fost proclamată pe data de 9 mai. Numai că acest șiretlic a fost folosit în timpul regimului comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamării Independenței de 10 Mai, Ziua Dinastiei și Ziua Națională a României” spunea istoricul Alin Ciupală, Momentul e descris și în Memoriile Regelui Carol I: Pe 9 Mai, ca răspuns la o interpelare, în Parlament, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a folosit celebra frază: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Dar abia a doua zi, pe 10 mai, Regele avea să proclame, în fața parlamentarilor care veniseră la Palatul Regal, Independența României. Despre semnificațiile zilei de 10 mai vom prezenta mai multe informatii într-un articol viitor.

Mistificarea istoriei nu a fost insa doar apanajul epocii comuniste. La numai 33 de ani dupa încheierea Razboiului de Independenta (1877-1878), presa vremii scotea la iveala un caz de impostura, cu privire la acest eveniment. Rasfoind, ani de zile, paginile ziarelor romanesti de la inceputul secolului XX, descopeream si acest subiect, pe care vi-l relatez mai jos.

Eroii de la 1877 – „Daca eroul nu exista, trebuia inventat”

La sfarsitul anului 1911, publicatia „Noua revista romana” declansa o actiune de strangere de fonduri, in favoarea unuia dintre eroii Razboiului de Independenta, veteranul Grigore Ion, fost sergent in Batalionul 2 Vanatori, nimeni altul decat cel care cucerise drapelul turcesc de la Grivita. „Noua revista romana” accentueaza in demersul sau ideea ca „eroul este un factor necesar pentru constiinta nationala” si incearca sa sensibilizeze, dupa 35 de ani, opinia publica, pentru sprijinirea (financiara si morala) a celui care adusese glorie armatei romane.

Numai ca demersul publicatiei amintite avea sa starneasca, asa cum scrie „Dimineata” din 6 ianuarie 1912, „oarecare zgomot”, in sensul in care o serie de „militari romani care au luat parte la razboi” contesta eroismul lui Grigore Ion, afirmand ca el este un erou „inventat” de generalul Candiano-Popescu (maior, in vremea razboiului), in detrimentul adevaratului erou, Grigore al Lucai, fost sergent in Regimentul 16 Dorobanti: „(…) daca eroul nu exista, el trebuie inventat. Or, in cazul eroului de la Grivita, eroul exista. Ceva mai mult, nu exista unul singur, ci doi, dintre care unul este erou, iar celalalt, fatalmente, un impostor”.

Eroii de la 1877 – Contestatari si sustinatori

Atacul „Diminetii” se bazeaza pe cateva declaratii stranse de la persoane care au cunoscut direct pe… Grigore al Lucai (dorobantul – mort, de altfel, si inmormantat in satul lui, la Salcia, in Botosani), unii care cunosteau din surse directe intamplarea, altii aducand dovezi indirecte. Teodosie Climoff, fost locotenent in armata rusa, la 1877, scrie ziarului: „Declar pe constiinta mea si onoarea de ofiter ca cunosc foarte bine pe Al Lucai Grigore”, spunand ca l-a vazut pe acesta facand numeroase acte de bravura, la Grivita. Sotia capitanului P. Negoescu scrie in numele consortului ei, cum ca acestuia sergentul i-ar fi aratat drapelul, pe care-l rapise de la turci, in vreme ce locotenentul Stroe Baican istoriseste cum Al Lucai i-ar fi aratat un pachet invelit in musama, in care se afla drapelul turcesc si o trambita, sergentul fiind insa nelamurit in ce priveste insemnatatea capturii sale. O alta marturie publicata de „Dimineata” este cea a colonelului in retragere G. Boteanu, care istoriseste cum drapelul a fost adus in compania sa de Grigore al Lucai, dupa care a fost dat in custodia comandantului brigazii, Alexandru Anghelescu. In fine, dinspre acesta din urma avem o alta marturie, cum ca steagul turcesc ar fi stat la comandament cateva zile, pana ce l-a vazut maiorul Candiano-Popescu si s-a oferit sa-l incredinteze cartierului general al armatei, respectiv lui voda Carol I. Ceea ce va si face, scrie reporterul „Diminetii”, nu inainte insa de a incropi o alta istorie a luarii drapelului si de croi un erou din Grigore Ion, sergentul batalionului condus de el.

Disputa avea sa fie preluata de „Universul”, „dusmanul” de piata al „Diminetii”, care vine cu marturii din partea a doi camarazi ai eroului contestat, Grigore Ion, sergentul Stan Gheorghe si caporalul Nica Vasile. Potrivit „Universului”, campania „Diminetii” are ca punct de plecare interesele dusmanilor generalului Candiano-Popescu, aflat in gratiile regelui. Ar mai trebui sa spunem ca si „Universul” avea un interes sa sustina eroismul lui Grigore Ion, cata vreme el este consemnat si Regele Carol I in „Memoriile…” sale (publicate, chiar in 1911-1912, in fascicule, si vandute impreuna cu ziarul „Universul”). Nici dupa o suta de ani nu stim exact cine e eroul si cine impostorul. Grigore al Lucai revendicase el insusi gloria care apartinuse tizului sau, Grigore Ion, la 16 ani de la incheierea razboiului, dar nu primise un raspuns in favoarea cererii sale – fie si pentru ca, zice un alt martor al istoriei, colonelul Renescu, asta ar fi insemnat sa-l dea de rusine pe rege, care consemnase altminteri evenimentele in jurnalul sau.

No votes yet.
Please wait...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Cel mai mare zăcământ de gaze naturale, descoperit la Caragele, în Buzău

Premierul Sorin Grindeanu, ministrul Energiei, Toma Petcu, și ministrul Economiei, Mihai Tudose, au participat astăzi, la prezentarea celui mai mare...

Închide