Palatul ‘Lupescu’ din Râmnicu Sărat este un monument istoric și arhitectural, construit în stil neoromânesc, pragul său fiind trecut de personalități importante, cum ar fi regele Carol I sau Regina Maria. De altfel, istoria modernă a Râmnicului Sărat este strâns legată de cea a familiei Lupescu, multe din momentele de răscruce ale râmnicenilor fiind asociate ‘neamului’ Lupescu, o familie dârză care a dat României câteva generații de parlamentari și a lăsat municipiului acest important monument.

Palatul ''Lupescu'' din Râmnicu Sărat (Buzău) ne spune încă povestea unei mari familii Palatul    Lupescu    din R  mnicu S  rat StoreDay Romania news stiri 1

La momentul Unirii Principatelor, alături de figura legendară a lui Moș Ion Roată, în Divanurile Ad-hoc s-a remarcat un țăran din zona Râmnicului, Gheorghe Lupescu (1824-1882), originar din Grădiștea de Râmnicu Sărat, localitate aflată în plin Bărăgan. Pentru calitățile sale oratorice și de bun organizator, țăranii din fostul județ Râmnicu Sărat l-au ales reprezentantul lor în Divanul Ad-hoc din Țara Românească. La cea de-a V-a ședință a Divanului, au fost aleși președinții celor cinci ‘clase’ sociale. Lupescu, care se remarcase prin patriotism și clarviziune, a fost ales de colegii săi de ‘stare socială’ președinte al ‘clasei sătenilor’. Memorabilă a rămas ședința din 8 octombrie 1857, când s-a dezbătut forma finală a memoriului care a fost înaintat puterilor garante. Gheorghiță Lupescu, în numele său și al altor patru deputați-țărani, Ioan Roateș și Marin Paraschivescu din Mehedinți, Ion Voicu din Gorj și Ioan Tică din Muscel, a propus un amendament istoric. În Adunarea obștească a țării ce urma să se constituie, sătenii urmau să aibă reprezentanți de drept, pentru merite pe care le-au obținut încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare. A fost, de altfel, cel dintâi discurs al unui reprezentant al ‘clasei sătenilor’ în Adunarea Ad-hoc. Gheorghiță Lupescu, aducând argumente istorice, cerea ca pe viitor ‘să se statornicească lucrurile odată și țara să fie cu obștească adunare, tot ca în vremurile vechi, alcătuită din toate stările de oameni’.

Deși doleanța țăranului-deputat a rămas pe moment fără ecoul scontat, traiectoria socială a lui Gheorghiță Lupescu a urcat vertiginos. În 1882, când a murit, fostul țăran fruntaș din Grădiștea, agonisise câteva sute de hectare de teren și se mutase la Râmnicu Sărat. Fiul său, Gheorghe, și mai apoi nepotul, Ionel, vor prelua tradiția politică a familiei. Membrii familiei râmnicene s-au afirmat și ca sprijinitori ai Coroanei regale. Vizitele familiei regale, în decurs de câteva decenii, l-au avut ca amfitrion, pe fiul deputatului de la 1857, cel care ceruse în fruntea țării, împreună cu alți clăcași, domnitori dintr-o familie regală a Europei.

Palatul Lupescu a fost construit în perioada 1888-1889 după un proiect al inginerului arhitect Anghel Saligny. Clădirea are 10 încăperi, iar în fiecare încăpere avea propriul său design, cu mobilier de epocă. ‘În acea perioadă, Anghel Saligny construia vechea gară din Râmnicu Sărat și a fost cazat la boierul Gheorghiță Lupescu în vechiul său conac. De aici a apărut se pare ideea unei clădiri în stil neoromânesc, împrumutând modelul palatelor din Franța’, a declarat, pentru AGERPRES, istoricul Alexandru Gaiță de la Arhivele Naționale Buzău.

Cu ocazia manevrelor militare din 1902, regele Carol și principesa Maria, viitoarea regină Maria, au apreciat ospitalitatea râmnicenilor și au lăudat gazdele din Râmnicu Sărat pentru frumusețea acestui așezământ. La acea dată, ‘Palatul Lupescu’ era considerat una din ‘bijuteriile’ arhitecturale ale țării.

În 1916, Ionel Lupescu își va întrerupe studiile și se va înscrie voluntar în Regimentul 9 Infanterie Râmnicu Sărat, distingându-se în luptele de la Doaga și Mărășești. A fost decorat cu medalia Virtutea Militară și a primit distincții asemănătoare din partea Franței, Marii Britanii și Polonie. Deputat și senator de Râmnicu Sărat în mai multe rânduri, după venirea comuniștilor la putere, acesta a fost acuzat că a organizat o organizație subversivă, Garda Fulger, în scopul răsturnării ordinii sociale, a fost închis și a murit la închisoarea Jilava în anul 1952.

În 1937, anticipând probabil vremurile care se apropiau, boierul râmnicean și-a donat ce mai mare parte a averii sale statului român. Împreună cu soția sa Olga au adoptat o fetiță, care va primi drept moștenire o altă parte a averii familiei.

‘Palatul Lupescu’ a făcut parte din donația către statul român, cu obligația ca noul proprietar ‘să îl țină în bunăstare’.

După ce a primit mai multe destinații, cu puțin înainte de cel de-al doilea război mondial, casa familiei Lupescu a adăpostit ‘palatul fiscal’. Chiar dacă în timpul regimului comunist s-au subtilizat diverse ‘accesorii’, clădirea mai poartă însemnele pline de noblețe ale timpului când a fost construită.

Clădirea aparține în prezent Ministerului Finanțelor și a găzduit, până în anul 1999, Trezoreria Râmnicu Sărat.

No votes yet.
Please wait...

amp;s gândit la “Palatul ”Lupescu” din Râmnicu Sărat (Buzău) ne spune încă povestea unei mari familiirdquo;

  1. Psychologistmimi spune:

    Muy interesante

    No votes yet.
    Please wait...
    • Iulian spune:

      Thank

      No votes yet.
      Please wait...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat, secole de istorie luminată

Complexul brâncovenesc din municipiul Râmnicu Sărat conservă cinci secole de zbuciumată istorie, cu suișuri și coborâșuri, culminând cu construcția Palatului...

Închide