Valea Prahovei nu ar avea farmecul care a consacrat-o fără crucea Caraiman, un reper binecunoscut al zonei, care fascinează prin poziția sa semeață pe orice trecător.

Dincolo de superlativele naționale și mondiale care i-au fost atribuite, monumentul reprezintă mărturia unui secol de istorie a neamului nostru, fiind înălțată în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României. Legendele spun că monumentul ar fi fost ridicat după ce Regina Maria ar fi avut un vis.Desemnată cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan, monumentul este un simbolul al Bucegilor, fiind clasat în grupa A, de valoare națională și universală.

Construcția 100% românească, amplasată în șaua masivului Caraiman, pe marginea abruptului către Valea Seacă, este o lucrare metalică monumentală, inaugurată oficial în 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci. Pe placa comemorativă a soclului este scris :“întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei”.

Monumentul veghează Valea Prahovei de la înălțimea de 2291 m, rezistând eroic încercărilor vremii. Proiectanţii crucii au fost inginerii români Teofil Revici şi Alfred Pilder, iar diriginte de şantier a fost Nicu Stănescu. Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii Constantin Procopiu şi Georges Cristinel. Crucea are o înălţime de 28 de metri şi este executată din profile de oţel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 8 metri. Lățimea stâlpului vertical este de 2 metri, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului este de 7 metri, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 metri.

Ridicarea efectivă a crucii a fost realizată de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizat și un număr mare de tineri. O parte dintre traversele metalice a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni.

În anul 1939, crucea a fost racordată la sistemul energetic național, sursa fiind stația de la Coștila, iar legătura se făcea printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist, crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare, dar și de Înălțarea Domnului.

Regimul comunist a adus o serie de grele încercări pentru grandiosul monument. Conducătorii comuniști au dorit să taie brațele Crucii, iar în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie, semnul universal al regimului totalitar comunist. Mai mult decât atât, crucea a rămas în beznă, iar instalația electrică de aprindere a crucii a fost distrusă.

După 1990, s-a montat o instalație electrică, crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată în numeroase rânduri de către unii turiști, care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile. În decembrie 2004, aceasta a fost repusă în funcțiune și a fost racordată la sursa de energie electrică a orașului Bușteni.

Din luna martie a acestui an, monumentul a trecut în administrarea Ministerului Apărării Naționale pentru a fi reabilitat.

Acesta este istoria Crucii de pe Cariman, care veghează din înaltulul cerului, dând oamenilor putere, încredere și credință.

No votes yet.
Please wait...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Ajutor de la stat pentru producătorii de carne de porc

Senatul a aprobat cu majoritate de voturi o iniţiativă legislativă potrivit căreia producătorii de carne de porc vor beneficia în...

Închide