Peștera Cristalelor din Mexic

Peștera Cristalelor din Mexic

Descoperită de doi mineri care căutau plumb, Pestera Cristalelor din Mexic ar putea fi ușor comparată cu lumea natală a lui Superman, pe planeta Krypton.

Imensele cristale au ajuns la dimensiunea prezentă, crescând timp de sute de mii de ani.

Zece ani după descoperirea din anul 2000, oamenii de știință înaintează guvernului mexican

o petiție prin care cer trecerea peșterii sub patrimoniul UNESCO,

pentru a proteja acele formațiuni unice și pentru generațiile viitoare.

Pestera-Cristalelor-Mexic

Uriașele mine de la Naica au fost exploatate timp de ani de zile, iar în 1975,

o mare parte a fost drenată pentru a face loc operațiunilor miniere.

Când apa a dispărut din peșteri, cristalele și-au oprit creșterea.

Oricum, a durat aproape 25 de ani până când cei doi mineri au dat peste marea Peștera a Cristalelor,

incredibila colecție de cristale pe care o conține.

Complexul minier de la Naica are printre cele mai mari depozite de argint, zinc și plumb.

Peșteră

În anul 1910 a fost descoperită o peșteră asemanătoare,

în același loc, dar aflată mai aproape de suprafață la 120 de metri adâncime.

Cristalele din Mexic

Deși în această pesteră, numită Peștera Săbiilor, există un număr mai mare de cristale,

acestea sunt mult mai mici, având o medie de 1 metru lungime.

Activitatea vulcanică începută acum 26 de milioane de ani a dus la apariția muntelui Naica

și l-a umplut pe interior cu anhidrit, sulfat de calciu lipsit de apă, la temperatură foarte mare.

Anhidritul este stabil la peste 58 de grade Celsius.

Sub această temperatură, forma stabilă este gipsul.

Când magma de sub munte a început să se răcească, iar temperatura a scăzut sub 58 de grade, anhidritul a început să se dizolve,

îmbogățind apele cu molecule de sulfați și calciu, care s-au depus, de-a lungul milioanelor de ani, sub forma acestor imense cristale de selenit

(selenitul este una din formele cristaline ale gipsului).

“Nu există limite pentru dimensiunile pe care le pot atinge cristalele”, zice profesorul Garcia Ruiz.

Cristalele din Mexic

Dar, mai zice el, pentru ca aceste cristale să atingă dimensiunile prezente,

trebuie să fie menținute la temperatura de tranziție între anhidrit și gips timp de sute de mii de ani.

În Peștera Săbiilor temperatura a scazut probabil mai repede, și de aceea cristalele formate sunt mai mici.

Cristale

Una dintre marile probleme cu care s-au confruntat cercetatorii a fost, așa cum am spus, temperatură foarte ridicată.

Din fericire, unele încăperi ale peșterii au un sistem natural de ventilație, care crează condiții oarecum suportabile.

“Când cobori în mine, nu poți supraviețui mai mult de 10 minute.

Căldura este insuportabilă”, zice profesorul Garcia Ruiz.

“Mina, în sine, este extrem de mare; sunt foarte multe încăperi acolo, ai loc să conduci o mașină pe acolo.”

Cristalele din Mexic

Profesorul Garcia Ruiz plănuiește să se întoarcă la Naica și să își continue studiile cât mai curând.

Oricum, va face tot posibilul să se asigure că acele cristale vor primi îngrijirea de care au nevoie, că se vor păstra.

“Cristalele trebuie păstrate în condiții mult mai bune.

Sunt, cu adevărat, ceva uimitor și cred că există persoane în Mexic care nu știu cât de important este să le păstrăm intacte.

” zice profesorul Garcia Ruiz. “

Încerc să conving poporul mexican să cedeze Naica patrimoniului UNESCO.

Naica este unică; șansele să existe așa ceva în altă parte a lumii sunt extrem de mici.

Cristalele din Mexic

Deși șansele ca peșteri asemănătoare să existe în alte părți ale lumii sunt foarte mici,

profesorul se așteaptă să existe și alte peșteri în zona Naica.

“Peșteri care să conțină cristale mai mari ar trebui să se afle la adâncime mai mare,

unde temperaturile apei sunt mai apropiate, dar nu mai mari de 58 de grade Celsius.” spune el.

Mexic

Singurul motiv pentru care oamenii pot vizita peșterile de la Naica este pentru ca Industrias Peñoles, compania minieră, drenează apa în continuare.

Garcia Ruiz spune că dacă pomparea apei va fi oprită, pesterile vor fi inundate din nou, iar cristalele vor continua să crească.

Ce se va întâmpla dacă mina va fi închisă?

“Este o întrebare interesantă” spune Garcia Ruiz.

“Ar trebui să pompăm în continuare apa, pentru ca generațiile viitoare să poată admira cristalele?

Sau ar trebui să oprim drenarea și să continuăm scenariul original, permițând cristalelor să crească în continuare?”

Sursa: The Daily Mail si National Geographic.

4.208 Vizitatori

Cât de utilă a fost această postare?

Dați click pe o stea pentru a evalua acestă postare!

Rată medie 0 / 5. Număr de voturi: 0

Nu există voturi până acum! Fii prima persoană care evaluează acestă postare.

Îmi pare rău că această postare nu a fost utilă pentru tine!

Să îmbunătățim acest postare!

Spune-mi cum pot îmbunătăți această postare?

Lasă-mi un comentariu!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.