Dacă ai lucrat o vreme cu calculatorul este imposibil să nu fi avut de a face într-un fel sau altul cu fișiere arhivate. Dacă întâlnirea cu aceste fișiere ne-a găsit nepregătiți e timpul să ne punem la punct cu teoria generală a arhivelor.

Ce sunt arhivele?

În mare putem vedea o arhivă drept un fișier care încapsulează unul sau mai multe fișiere de sine stătătoare. Arhivele dau bătăi de cap utilizatorilor neexperimentați pentru că aceștia așteaptă ca fișierul din fața lor să conțină informația în formă brută și nu arhivată. Dacă vă întrebați ce rost are ca un fișier să conțină alte fișiere, ei bine trebuie să știm că există cel puțin două motive:

• Orice fișier arhivat ocupă mai puțin spațiu de stocare

Inițial aceasta a fost și scopul principal pentru care au fost create arhivele. În epoca de început a calculatoarelor când spațiul de stocare era foarte limitat lucrul cu arhivele datelor reprezenta o tehnică esențială de manipulare a fișierelor. A stoca 2 megabaiți pe o dischetă de 1.44 megabaiți reprezenta principala armă împotriva spațiul de stocare limitat și foarte costisitor.

• O arhivă reprezintă un mijloc foarte eficient de organizare și de transportare a datelor

Avem de trimis un e-mail cu 20 de fișiere, ce-ar fi dacă în loc de 20 de fișiere trimitem un singur fișier care pe deasupra ocupă și mai puțin spațiu? Da, ați ghicit! Ne facem viața mai ușoară dacă le punem pe toate într-o arhiva și trimitem un singur fișier.

Dacă 20 de fișiere se mai pot trimit și unul câte unul, lucrurile se schimbă când avem de a face cu sute sau chiar mii de fișiere. Există situații când arhivarea devine obligatorie, altfel transferul unor fișiere de ordinul miilor devenind imposibil într-un timp rezonabil.

• Rata de compresie

Știm deja că fișierele arhivate ocupă mai puțin spațiu de stocare decât fișierele conținute. Cu cât mai puțin?

La această întrebare nu există un răspuns universal pentru că rata de compresie variază foarte mult în funcție de conținutul fiecărui fișier în parte. Unele tipuri de fișiere conțin informație într-o formă deja compresată, de exemplu fișierele de tip .mp3 – ceea ce face că o arhivare suplimentară să reducă nesemnificativ mărimea fișierului arhivat. (sub 2%)

Pe de altă parte există și fișiere unde arhivarea poate face minuni, iar arhiva rezultată poate ocupă și de zece ori mai puțin spațiu de stocare decât fișierul original.

În imaginea alăturată putem observa cum fișierul arhivat ocupă doar 29% din spațiul fișierului găzduit, așadar o economie de 71%.

• Cum funcționează arhivarea?

Pentru a înțelege mai bine procesul de compresie vom apela la o imagine cu steagul României conținută de un fișier de tip bitmap (.BMP). Acest tip de fișier folosește 2 baiți de memorie pentru fiecare punct din imagine (pixel).  Să ne imaginam că acest fișier conține steagul României la o rezoluție de  800×600 pixeli. În total pentru a reprezenta cele 3 culori avem nevoie de prezența a 480.000 de pixeli x 2 baiți adică 960.000 de baiți. În cazul în care apelăm la la formatul GIF pentru acceași imagine, la aceași rezoluție, sunt necesari doar aproximativ 5000 de baiți.

Care să fie secretul? Secretul constă în aceea că formatul GIF nu folosește 2 baiți de memorie pentru fiecare punct din imagine ci un algoritm mai sofisticat care ține cont de faptul că în aceasta imagine sunt doar 3 culori care se repetă pe anumite areale fixe. Rezultatul? O economie de peste 900.000 de baiți în cazul celui de al doilea format.

Într-un mod asemănător funcționează și arhivele obișnuite. Ori de câte ori într-un anumit fișier există informație care se repetă acesta poate fi comprimat într-un anumit format și decomprimat la nevoie.

• Tipuri de arhive

Din anii ’70 și până astăzi au fost creați mulți algoritmi de compresie care s-au concretizat în peste 40 de formate de arhive. Ce e mult strică, iar aceasta este valabil și în cazul arhivării pentru că folosirea unei multitudini de formate pentru a obține în final același lucru ar diminua utilitatea arhivării fișierelor. Dacă dorim să trimitem cuiva un fișier arhivat trebuie să fim siguri că aceasta poate fi deschis la destinație. În lipsa unui software care să cunoască algoritmul de decompresie fișierul trimis de noi nefiind altceva decât o adunătură inutilă de baiți.

Din fericire, cu timpul în special pe platforma Windows s-au impus doar două mari formate de arhive.

Este vorba de formatul ZIP (fișiere cu extensia .zip) lansat în 1989 și formatul RAR (fișiere cu extensia .RAR) lansat în 1993. Pe lângă aceste formate un utilizator obișnuit se mai poate întâlni cu arhive în format 7zip (fișiere cu extensia .7z), arhive în format TAR (extensia .tar, tar.gz, .tgz), sau ACE (cu extensia .ace).

• Software pentru arhivare/dezarhivare

Arhivele se dovedesc cu adevărat utile atunci când le putem accesa conținutul. Începând cu anul 1998 Microsoft a început să ofere suport nativ pentru arhivele în format ZIP pentru platforma Windows. Aceasta înseamnă că putem crea și deschide arhive zip direct din interfața sistemeului de operare.

În Windows pentru orice alte arhive avem nevoie de programe specializate. Aceste programe din fericire nu se limitează doar la un anumit format ci la aproape toate cele existente. De exemplu din fișa de prezentare a programului WinRar care este prezentat și în imaginea de mai jos putem afla: „WinRAR provides complete support for RAR and ZIP archives and is able to unpack CAB, ARJ, LZH, TAR, GZ, ACE, UUE, BZ2, JAR, ISO, 7Z, Z archives.”

• Cum dezarhivăm?

Dacă pe calculatorul nostru este instalat un software specializat în munca cu arhivele acesta va avea grijă să asocieze extensiile cunoscute de arhive astfel încât ori de câte ori dați dublu clic pe o arhivă să se deschidă și programul de dezarhivare. Din interiorul programului de dezarhivare va trebui să folosim funcțiile de extragere (Extract To în cazul programului WinRar) pentru a dezarhiva fișierul sau fișierelor conținute într-o anumita locație pe hard disk sau alt mediu de stocare. Această locație o putem indica prin scrierea adresei (C:lucru, D:arhive etc.) sau prin selectarea unității și folderului dorit din lista afișată.

Pentru arhivare deschidem același program navigăm către fișierul sau fișierele care dorim să le arhivăm, le selectăm și folosim funcția de compresare – care în limba engleză se prezintă sub diferite denumiri în funcție de programul folosit: add archive, compress, create archive etc.

Mai mult programele de acest gen au grijă să creeze meniuri speciale de context astfel încât atunci când facem click dreapta pe un fișier să putem selecta rapid comenzile de arhivare sau dezarhivare, după caz.

Pentru a descărca și instala Winrar accesează link-ul website-ului oficial: www.rarlab.com

Dacă ți-a fost util acest tutorial, aștept comentarii!