Mihai Eminescu – 131 de ani de la moarte

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, 

prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. 

Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.

Mihai Eminescu – Temele tradiționale

În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională,

căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie,

melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc.,

poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară.

Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon,

de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant 

(de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu,

cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare;

prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă,

„Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.

Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă;

în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță,

fiind un veritabil cronicar al momentului.

Primul documentar apărut în 1914 Mihai Eminescu

Primul documentar despre Poetul Național are titlul ”Eminescu, Veronica, Creangă”.

A fost realizat de Octav Minar în 1914.

Filmul a fostgăsit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu.

Filmul are 21 de minute şi a fost realizat în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu.

Pelicula, considerată una dintre cele mai valoroase piese de tezaur, a fost descoperită, în urmă cu câţiva ani,

la Arhiva Naţională de Filme, de pasionaţii bibliofili Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu.

Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, este creaţia Casei de Filme “Pathé”, iar imagine poartă semnătura lui Victor de Bon.

Acesta realizează aici o creaţie extrem de interesantă, în sensul că documentarul e presărat cu scene lirice,

interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!),

iar poemele eminesciene sunt ecranizate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt.

131 de ani de la moarte (documentar)

Ne reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut,

ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale poetului, diferite fotografii inedite

(inclusiv o controversată poză a poetului, împreună cu tatăl său),

casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu),

imagini ale Iaşiului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc),

rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu),

Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle,

Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.

Dacă acest film documentar ar fi fost studiat cu atenţie (sau doar studiat),

reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti ar fi fost cât se poate de aproape de realitate!

În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar,

este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra,

cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană.

(Sursa: mihai-eminescu.ro).

În film apare singura poză cu Mihai Eminescu copil împreună cu tatăl său.